Armele scrimei

Cele trei arme ale scrimei sunt floreta, sabia și spada,
fiecare având caracteristici, dar și reguli și strategii diferite.

Scopul scrimei este de a obține un punct sau o atingere prin lovirea cu arma ta a țintei adversarului înainte ca acesta să reușească să te atingă, dar regulile, strategiile și zonele de țintă diferă în funcție de fiecare armă.

Ca atare, majoritatea scrimerilor dezvoltă o preferință și o competență pentru o armă în detrimentul celorlalte, dar mulți se bucură de provocarea și de diversiunea de a se confrunta din când în când cu o altă armă sau chiar de a dezvolta competențe la o a doua armă.

Floreta și spada sunt arme de împuns, în timp ce la sabie se poate puncta folosind orice parte a lamei. Cele trei arme au, de asemenea, reguli diferite în ceea ce privește ceea ce constituie o lovitură.

Scrimerii de spadă pot înscrie oriunde pe corp, iar ambii jucători pot înscrie dacă se lovesc reciproc în decurs de un sfert de secundă. La floretă și sabie, dacă ambii jucători lovesc simultan, punctul este acordat atacatorului.

asalt

Floreta

Floreta este dezvoltată din armele de antrenament ale sfârșitului secolului al XVI-lea în Franța și Italia, cu vârf bont sau pliat, protejat cu o bucată de pânză („butonul”): fiindcă masca de scrimă nu exista încă, contraatacurile și loviturile spre față erau interzise pentru a evita accidentările. Numele armei vine din francezul fleuret, care vine el însuși probabil din italianul fioretto, „floare mică”, din similaritatea vârfului armei cu bobocul unei flori.

floreta

Caracteristici armă:

Tușele se dau prin împungere, cu o presiune necesară pe vârf de minim 500 g, pentru o perioadă mai mare decât 14 ms; suprafața valabilă este trunchiul – inclusiv spatele (membrele și capul sunt excluse); tușa dublă nu există (se dă prioritate atacului), tușa nevalabilă (lampă albă) există.

Durata unul duel: trei reprize de câte trei minute fiecare (cu pauză de un minut între reprize) sau până unul dintre combatanți ajunge la 15.

Sabia

Acestă armă este derivată din sabia ușoară (în italiană sciabola), creată în Italia la mijlocul secolului al XIX-lea pentru dueluri. Suprafața valabilă de lovit cuprinde partea superioară a corpului, din cap până în pliu inghinal, și anume, trunchiul, brațele, manșeta mănușii și masca.

sabia

Caracteristici armă:

Tușele se dau prin împungere (cu vârful), tăiș și contratăiș (cu ambele laturi ale lamei); suprafața valabilă este partea superioară a corpului (trunchiul, brațele – fără mănuși, masca); tușa dublă nu există (se dă prioritate atacului), tușa nevalabilă (lampă albă) există.

Durata unul duel: până ajunge unul dintre combatanți la 15, cu pauză în momentul în care se ajunge la 8.

Spada

Spada (franceză épée) este o armă derivată din rapieră, o spadă cu lamă lungă și fină, apărută la sfârșitul secolului al XV-lea, folosită inițial pentru dueluri, iar cele mai multe dueluri se purtau la “primul sânge”, astfel încât o lovitură la mână sau la picior ar fi însemnat o victorie, nefiind nevoie să fie atins un organ vital. Apărarea are marele avantaj, iar luptele tind să implice jocuri mentale, în care fiecare scrimer evită atacurile și încearcă să profite de orice mică eroare a adversarului; atacul direct nu este cea mai înțeleaptă cale în spadă.

spada

Caracteristici armă:

Tușele se dau prin împungere, cu o presiune necesară pe vârf de minim 750 g, pentru o perioadă mai mare decât 2 ms; suprafața valabilă este întregul corp (inclusiv masca, mănușa și pantofii); tușa dublă este posibilă, nu există tușe nevalabile (lampă albă).

Durata unul duel: trei reprize de câte trei minute fiecare (cu pauză de un minut între reprize) sau până unul dintre combatanți ajunge la 15.